Educația prospectivă și importanța acesteia pentru învățământul universitar

Viorelia LUNGU, conf. univ., dr. în cadrul Departamentului Științe Socio-Umane, FCIM, a intrat în noul an cu o realizare de amploare – a editat monografia științifică „Teoria și metodologia Educației prospective”, un proiect susținut și apreciat drept lucrare de valoare pentru anul 2019 de Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare. 

Dat fiind că Pedagogia prospectivă (PP) ca domeniu fundamental a fost puțin cercetată până acum, autoarea și-a propus să prezinte dimensiunea prospectivă a educației dintr-o dublă perspectivă: ca o caracteristică a educației, dar și ca premisă și consecință a dezvoltării. Chiar dacă până la finele sec. XX caracterul prospectiv al educației era recunoscut la nivel sistemic, acesta a fost puțin valorificat, în special în standardele educaționale, manualele şi materialele didactice din învățământul superior. Actualmente, în ritmul accelerat al schimbării, când ceea ce se învață astăzi mâine poate fi deja depășit, devine tot mai stringentă nevoia de a fundamenta teoretic și praxiologic acest important domeniu al educației, o necesitate ce se impune imperios atât în formarea inițială, cât şi în formarea continuă a personalității.

Înainte de a se constitui ca teorie științifică, Pedagogia prospectivă și-a demonstrat abordarea practică în dezvoltarea tehnologiei, în domeniul planificării, al afacerilor, în studiile de mediu, economie, politică, dar și la nivelul resurselor umane şi tehnologice, aplicând principii şi metode, verificate experimental și conceptualizate parțial în filozofie, pedagogie, sociologie. Confirmându-se astfel conținutul transdisciplinar al Pedagogiei prospective, implementarea acesteia în domeniul universitar a fost cercetată din diverse persective:

  • valorizarea anticipării și planificării acțiunilor, drept elemente fundamentale ale Educaţiei prospective (EP);
  • determinarea şi structurarea valorilor prospective, în funcție de competențele necesare în viitor;
  • analiza specialităților și competențelor dispărute sau pe cale de a fi depășite și anticiparea celor pe cale de apariție (competențe pentru viitor);
  • abordarea instituției de învățământ prin prisma prospectivă;
  • elaborarea componentelor structurale ale paradigmei EP.

Demersul teoretico-experimental al cercetării s-a axat pe conceptualizarea PP în baza a trei concepte: prospectiva educaţiei, pedagogia prospectivă şi caracterul prospectiv al educaţiei. Iar ca finalitate a teoriilor abordate, a fost fundamentat conceptul PP în sens larg şi restrâns, exprimat prin definițiile propuse:

În sens larg, pedagogia prospectivă reprezintă un domeniu fundamental al științelor educaţiei cu caracter teoretic, praxiologic şi prospectiv, care studiază şi dirijează procesul de schimbare și adaptare valorică şi are drept finalitate formarea unei personalități integral dezvoltate şi prospective, capabile să facă față transformărilor sociale, valorificându-şi deplin potențialul şi competențele, contribuind la atingerea idealului educațional.

În sens îngust, pedagogia prospectivă studiază procesul instructiv-educativ organizat şi proiectat de dezvoltare a personalității pentru viitor, de formare a conștiinței şi comportamentului proactiv de integrare activă în viața socială în continuă schimbare.

Potrivit autoarei, în formarea şi dezvoltarea personalității prospective este necesar de a forma competențe de anticipare, proiectare şi direcționare a acțiuni, în funcție de contextul social, profesional şi personal. Autoarea a venit și cu unele recomandări, făcute în baza rezultatelor investigației. În vederea eficientizării procesului didactic în învățământul universitar, propune introducerea în planul de învățământ universitar, la diferite domenii, a unui nou curs – Educaţie prospectivă, precum și elaborarea unor ghiduri metodologice ce ar include sugestii, strategii, tehnologii de formare a competențelor prospective. Miza pe competențele prospective se pune și în elaborarea standardelor de formare a cadrelor didactice, dar și a specialiștilor din diverse domenii, ceea ce ar permite conștientizarea caracterului flexibil al solicitărilor societății, dar și anticiparea și adaptabilitatea la schimbare. Totodată, în Strategia de învățare pe tot parcursul vieții se propune a evidenția caracterul permanent și prospectiv al educației, avându-se în vedere formarea-dezvoltarea personalității în concordanță cu condițiile Prezentului și trăsăturile definitorii ale societății Viitorului.

Cercetarea dată deschide noi perspective în știința pedagogică autohtonă, constituind o premisă pentru continuarea investigării Pedagogiei prospectivă ca demers holistic la toate nivelurile sistemului de învățământ.