„Scene de gen – viața cotidiană în prim-plan (gravură din secolele XVII-XIX)” este genericul expoziției inaugurate la Muzeul Național de Artă al Moldovei în contextul evenimentelor dedicate Zilelor Europene ale Patrimoniului – 2022, vizitată zilele acestea de către studenții grupei academice DTP-211, Facultatea Design, Universitatea Tehnică a Moldovei.
Colecția de grafică universală este cea mai numeroasă din cadrul patrimoniului artistic al muzeului, numărând peste 15 mii de lucrări datând din sec. XVI-XX, iar valoarea acesteia rezidă în reprezentarea artistică a unor scene din viața de zi cu zi, ca o reflecție a diversității vieții oamenilor și a realității înconjurătoare din perioada respectivă. Este vorba de scene realiste sau imaginate de către artist – de exemplu, scene din cârciumi, de vânătoare, din piețe, de moravuri, de interior etc., studenții având astfel posibilitatea să facă diferența dintre realitate și imaginație, să analizeze și să facă concluzii asupra situațiilor redate, savurând totodată capodopere realizate în diverse tehnici: acvaforte, gravură cu dăltița, gravură poansonată, litografie. Semnatarii lucrărilor – artiști din Austria, Franța, Germania, Italia, Olanda, s-au declarat a fi nu doar trubaduri ai realității, ci și interpreți ai acesteia, ridicând viața cotidiană și, implicit, valoarea operelor create la rangul de artă.
Făcând o paralelă între diversele genuri de artă și perioadele de timp pe care acestea le reprezintă, studenții au vizitat și expoziția de fotografie „Între cer și pământ” a artistului fotograf Aurel CEPOI. Proiectul a demarat sub influența versurilor lui T. S. Eliot din „Tărâmul Pustiit” și „Oameni găunoși”, unde e adus în prim-plan un întreg târâm pustiit, cu o stare emoțională de declin cultural continuu și pierdere a reperelor morale, caracteristice modernității. Autorul a fost inspirat de lucrările fotografului Walker Evans din timpul Marii recesiuni din America, primul fotograf care a minimalizat rolul calității fotografiei în folosul conținutului sau esenței și primul care a demonstrat că proiectele documentare pot exista și fără a conține imagini de persoane, redând atmosfera din multe case și sate abandonate din perspectiva obiectelor rămase, uitate sau părăsite, obiecte care preiau locul persoanelor și devin ele însăși personificate, substituind locul gospodarilor dispăruți. Stilul poate fi numit documentarism liric.
„Este un proiect despre reflecția asupra existenței moldovenilor în goana lor materială, atașamentul lor pentru locuri și lucruri, dar și ușurința cu care poți capta mesajele din interior. Viața poate fi prezentă în imaginea ziarului sau mirosul candelei și în alte multe lucruri rămase de la cei plecați. Peisajul interior te îmbie către meditații și stări de tristețe”, a specificat artistul fotograf.
Absolvent al Institutul Politehnic din Chișinău (promoția anului 1992), s-a lăsat pasionat de fotografie (în special, cu impact documentar) și în 2016 a absolvit și New York Institute of Photography. În 2021 și-a lansat primul album de autor – „The Last and the Lost. The transition of Iranian nomads into disappearance”, organizând concomitent și expoziția cu același nume tot aici, la Muzeul Național de Artă al Moldovei.










