Pe 15 octombrie 2011 Universitatea Tehnică a Moldovei găzduia un eveniment academic de excepție. Poetul, publicistul, scriitorul, omul cărților și omul politic, patriotul, academicianul Nicolae DABIJA primea onorul ştiinţific şi înaltele însemne – titlul academic, toca şi mantia de Doctor Honoris Causa al UTM.
Înaltul titlu academic i se acorda „pentru întreaga activitate literară, publicistică, culturală, ştiinţifică, pedagogică (şi ca autor de manuale) cu impact remarcabil asupra tinerei generaţii”, Nicolae Dabija fiind numit „Inginer al sufletului Neamului Românesc”.
Emoţionat, în mantie, cu tocă, buchete de flori, în discursul său de mulţumire Poetul își reînvia copilăria cu părinţii tineri, cu bunici şi unchi, apoi anii de şcoală și a declamat mândru poezia care l-a făcut celebru în satul natal pe când avea 7 ani. La serbarea „consacrată” armatei sovietice, elevul din clasa I a recitat o poezie „despre armata sovietică”, cum i-a spus învăţătorul, găsită în revista „Luminătorul” din biblioteca bunicilor: „Dragi feciori ai ţării mele,/ Staţi de pază la hotare, /Noi cu Regele în frunte /Face-om România Mare!”…
În sala de festivităţi a UTM era prezent și un martor unic al acelui concert: colegul de clasă, domnul inginer Alexe Gărgăun, care, scriind poezii, a intrat la Politehnică, iar Nicolae Dabija, care desena şi se visa arhitect, a întârziat cu o zi să depună actele atunci, în 1966, reușind să ajungă aici tocmai acum. „Iată-mă, dragă Alexa, coleg cu tine la Politehnică!”, a declarat cu mândrie Poetul.
Iar acad. Mihai Cimpoi, prezent la eveniment, avea să sublinieze că poetul Nicolae Dabija se afirma la o vârstă tânără, eminesciană, de 16 ani, cu volumul „Ochiul al treilea”, impunând o nouă gândire mitopo(i)etică. Ca lider al generaţiei şaptezeciste, în ciuda convenţionalismului realist-socialist al epocii, reabilita eticul şi esteticul. Nu Poetul scrie Poezia, ci Poezia îl scrie pe Poet, afirma programatic autorul volumului. Peste ani, Dabija-Poetul a fost completat de Dabija-Prozatorul, care ne-a dat un roman al identităţii, al destinului basarabeanului aruncat în Siberiile de gheaţă, al voinţei de a învinge limitele existenţei prin dragoste de valori. „Tema pentru acasă” este de departe cea mai citită și mai apreciată carte în spaţiul românesc, dar și în lume. Fiind în avangarda Renaşterii Naţionale, Nicolae Dabija a acordat şi revistei „Literatura şi arta” statutul de săptămânal luptător.
Așa ne va rămâne tuturor în memorie, cu noianul de „101 poeme” și „ochiul al treilea” lăsat de veghe asupra a ceea ce a iubit cel mai mult în viață: Poezia și Lumina.
Lumină lină în zborul tău către stele, Maestre!
