A plecat spre cele eterne pedagogul, fizicianul, publicistul, bibliofilul, filantropul, cronicarul de veghe al Universității Tehnice a Moldovei – Aurel Marinciuc.

S-a născut la 10 august 1932, într-o familie de pedagogi din satul Crișcăuți, județul Soroca.  

A activat la Universitatea Tehnică a Moldovei de la întemeierea acesteia (1964). În același an, 1964, a susținut cu succes teza de doctor în științe fizico-matematice  privind aplicațiile diagramelor Feynman în fizica corpului solid. A contribuit la fondarea Catedrei Mecanica Teoretică, fiind primul ei șef (1964-1969). Concomitent, în anii 1965-1967, a fost decan al Facultății de Mecanică. A început să predea cursul de mecanică cuantică, când despre acest domeniu abia începuse să se vorbească mai serios în URSS. În anii 1967-1969 – decan (fondator) al Facultății de Electrofizică. A condus numeroase campanii de admitere la IPC (UTM), a fost redactorul ziarului instituțional „Inginerul” (1976-1982), iar peste ani a fost un autor permanent și al ziarului UTM „Mesager Universitar”.

A preferat să predea lecţii de matematică şi fizică, căci sunt ştiinţele cele mai exacte, dar a trăit din plin și frumuseţea altor preocupări intelectuale. Paralel cu activitatea didactică, s-a dedicat tărâmului editorial-publicistic. A lucrat cu suflet la editarea albumului Universitatea Tehnică din Chişinău, fostul Institut Politehnic, la fondarea căruia avuse o contribuţie comparabilă cu cea a rectorului Sergiu Rădăuţan. Condeiul său și-a lăsat amprenta inconfundabilă în numeroasele anuare ale Universității Tehnice a Moldovei pentru perioadele 1064-2004, 2009, 2014, 2015, editate la Editura „Muzeum”, în anii respectivi. A fost și unul din stâlpii de erudiție, în calitate de redactor, al Calendarului Național editat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova.  

Cei care l-au cunoscut, contemporanii săi, își aminteau adesea despre blocul 3 al Politehnicii de odinioară, care se afla pe locul unde azi se află sediul actual al Muzeului Național de Istorie a Moldovei. Clădirea era alta, veche, într-o stare deplorabilă și avea toate șansele să se ruineze definitiv. Dar era o clădire istorică și trebuia salvată. Aici a fost Liceul de băieţi nr. 1, mai târziu Liceul „B. P. Hasdeu” şi o mulţime de personalităţi au trecut prin acele clase. Aurel Marinciuc a avut o întrevedere cu preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM, I. Ustian, şi l-a convins că edificiul istoric trebuie nu pur şi simplu reparat, dar reconstruit din talpă. Şi a reuşit.

Cu aceeași ardoare și neprecupețire de sine a lucrat și departe de casă, iar efortul și implicarea sa au fost apreciate până și cu cea mai înaltă decorație guvernamentală a Republicii Guineea, unde a predat cursuri (în limba franceză) la Universitatea din Conakry între 1988-1991; a fost distins și cu Diploma de Onoare a Universității Conakry, singura diplomă pe universitate în acel an (1991). Iar printre multiplele distincții,  cu care a fost onorat acasă, se numără și Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2014).

Un mare pedagog, dar și un Om cu inimă mare, a făcut donaţii de carte rară la bibliotecile Chişinăului, Iaşiului, Sorocii, Clişcăuţiului, nu un exemplar sau două, ci serii întregi. Pe această cale, biblioteca judeţeană din Iaşi s-a pomenit cu un cadou superb, cincizeci de volume din opera lui Voltaire în limba originalului, iar alte zeci de ediţii rare au ajuns în fondurile Bibliotecii Naţionale a Moldovei.

El însuși și-a lăsat numele pecetluit în numeroase scrieri, iar de acum încolo cei care l-au cunoscut îi vor cita numele în amintirile pe care le vor împărtăși generațiilor care vin.

Drum lin spre eternitate. Dumnezeu să vă aibă în pază, profesore.

P.S. Funeraliile vor avea loc pe data de 15 ianuarie 2020, la Cimitirul Armenesc din Chișinău, cu începere de la ora 12.30.

(Visited 13 times, 1 visits today)