Invitat în studioul emisiunii „Portret obiectiv” difuzată de postul TVR Moldova, deschiderea și sinceritatea sa debordantă au transformat dialogul într-o veritabilă pledoarie a Omului, Profesorului, Savantului și Rectorului Viorel BOSTAN. Exemplul profesorilor săi din diferitele sisteme de învățământ, dar mai ales exemplul profesorului-tată au contat atât de mult pentru el, încât și-a făcut din asta un scop al vieții, ceea ce l-a și determinat să afirme: „Mă văd în următorii ani în primul rând în calitate de profesor. Acest lucru chiar îmi place foarte mult – să vin în fața studenților și să povestesc ceea ce sunt. Cred că cea mai mare satisfacție este să vezi în ochii lor acel licăr de bucurie sau faptul că le-am pornit „motorașele” și emoțiile, că vor să învețe și chiar își doresc acest lucru”.
Jurnalista Elena GUȚU a deschis dialogul cu retorica întrebare:
– De ce, totuși, Viitorul aparține Ingineriei?
– Pentru că „Inginerii creează Viitorul”, a urmat răspunsul domnului rector Viorel BOSTAN, citând astfel cunoscutul motto al UTM inspirat din afirmația „Cercetătorii studiază lumea așa cum este și doar inginerii creează lumea care nu a existat până la ei” atribuită renumitului matematician și inginer aerospațial Theodore von Kármán. Aceasta denotă că ingineria este un domeniu absolut important pentru dezvoltarea unei societăți, fără a diminua însă rolul și importanța altor domenii, firește.
– Într-adevăr, lumea se schimbă, se află într-o permanentă transformare. Acum suntem în apanajul Inteligenței Artificiale. Credeți că Ingineria își mai păstrează un loc aparte în construcția lumii moderne?
– Desigur! Un exemplu ar fi telefonia mobilă, care astăzi a devenit un obiect uzual, iar dacă e să comparăm cu acum 30 de ani, astăzi un telefon mobil are o putere de calcul mai mare decât centrele de calcul care existau în universități sau în instituțiile de cercetare. Din orice loc, cu condiția să avem semnal, putem urmări un program tv, de exemplu, din Australia sau din Nigeria. Astăzi dispunem de un schimb de date impresionant, care ne face mai productivi. De fapt, telefonia mobilă și tehnologiile de comunicații au schimbat la față multe domenii, inclusiv media, jurnalismul. Așa că acest progres pe care îl urmărim, în special în domeniul ingineriei sau al științelor fundamentale, este foarte important. Inteligența Artificială trebuie tratată ca un nou instrument care ne va simplifica și facilita activitatea și viața de zi cu zi.
– În ce măsură vă facilitează viața dvs. personală? Folosiți Inteligența Artificială? Vă ușurează modul de viață?
– Deocamdată, nesemnificativ. Chat-ul Gbt, de exemplu, a fost lansat acum aproape un an, dar noi la UTM deja ne gândim cum să utilizăm Inteligența Artificială ca să schimbăm modul de predare a cursurilor sau de livrare a conținuturilor. Discutăm inclusiv despre proiecte europene de cercetare, prin care să elaborăm, de exemplu, ghidul și bunele practici pentru a utiliza toate aceste oportunități create de Inteligența Artificială în educație.
– De cât timp vă aflați la cârma UTM?
– Din 2016, sunt la al doilea mandat, în al 8-lea an…
– Cu ce emoții pășiți în fiecare dimineață pragul Universității?
– În primul rând, îmi doresc ca la finalizarea mandatului să nu am regrete că am putut să fac mai multe, dar nu am reușit. În acest sens, pentru mine este foarte important acel Plan Managerial pe care mi l-am propus în primul, dar și în cel de-al doilea mandat. Din acest punct de vedere sunt liniștit, deoarece multe lucruri au fost deja realizate, iar celelalte urmează în viitorul apropiat.
* * *
Redacția emisiunii a pregătit un colaj despre realizările de succes ale UTM din ultimii ani, spicuite din retorica publică a dlui rector la TVR Moldova, între care:
– Un inginer poate crea un software, poate lansa un nanosatelit, poate construi o clădire excelentă, poate proiecta vestimentație modernă și multe altele, care vin să susțină creșterea economică a țării;
– Ajutorul acordat de universitățile din România, în special universitățile tehnice sau cele care au facultăți din domeniul ingineriei a fost unul extrem de important, fundamental, deoarece până în anul 1991 învățământului tehnic de la noi era organizat preponderent în limba rusă, inclusiv manualele, ghidurile, monografiile, documentația tehnică etc. Grație suportului universităților din România am demarat trecerea procesului de predare-învățare din învățământului ingineresc în limba română;
– Au urmat schimburi de experiență, proiecte comune și stagii de cercetare, vizite de documentare, vizite de colaborare, transformându-se în timp în relații solide;
– Dezvoltăm un șir de programe de mobilitate atât pentru studenți, cât și pentru cadrele didactice;
– Un grup de cercetători și ingineri ai UTM au avut un mare vis – de a plasa RM în rândul țărilor capabile să abordeze tehnologii spațiale și să lanseze obiecte în spațul cosmic. Cea mai mare realizare în acest sens este lansarea în spațiu a nanosatelitului RM proiectat, elaborat, fabricat și asamblat la Universitatea Tehnică a Moldovei, demonstrând astfel cele mai înalte standarde ale învățământului tehnic de elită.
– Noile planuri de studii permit implementarea programelor de dublă și triplă diplomă cu universitățile partenere.
* * *
– Viorel Bostan – tatăl, fiul, savantul – care dintre aceste roluri vă răpește cel mai mult timp, necesită dedicație, dar și vă aduce cele mai multe bucurii?
– Fără îndoială, este rolul de manager al UTM, pe care mi l-am asumat și căruia mă dedic plenar, poate uneori în detrimentul propriei familii. Pe de altă parte, sunt recunoscător familiei pentru înțelegere, încurajare și susținere.
– Câte e-mail-uri deschideți și citiți zilnic?
– Nu le contabilizez, dar îmi răpesc o bună parte din timpul de care dispun. Am însă o echipă super-bună și reușim să delegăm sarcinile astfel încât să le facem față și să fim mândri de realizările obținute.
– Care este miza? Până unde poate crește UTM sub egida dvs.?
– Să fie în continuare cea mai bună universitate din RM, o universitate ce oferă studii de calitate, programe corelate cu cerințele mediului de afaceri. Totodată, cred că UTM mai are un mare potențial deocamdată neexplorat atât pe partea de cercetare, cât și pe partea didactică. Avem resursă umană extraordinară, dar aceasta nu înseamnă că ne putem opri să dezvoltăm mai multe competențe.
– Ce înseamnă un nanosatelit pentru Republica Moldova?
– Înseamnă un prim pas, prin care am demonstrat că suntem capabili să plasăm un obiect în spațiul cosmic. Probabil că pentru țară este un motiv de mândrie. Eu sunt mai pragmatic. Am folosit acest exemplu, când mă întâlneam cu diverși investitori sosiți în Republica Moldova – înainte de a deschide un centru de cercetare tehnică, o întreprindere, o filială sau înainte de a lansa procesul de producție, ei vizitau Universitatea Tehnică, interesându-se de pregătirea resursei umane și capacitatea acesteia de a face față unor rigori tehnice complexe. Și, bineînțeles, atunci când le aduceam exemplul că UTM a proiectat, elaborat, construit și lansat în spațiul cosmic un nanosatelit sută la sută „made in Moldova”, ei nu mai aveau dubii față de calitatea programelor de studii și calitatea instruirii la Universitatea Tehnică.
– Studenții: cum sunt ei astăzi față de generațiile anterioare și, în general, cât de corect e să facem o atare comparație între generații?
– Cert este că e o generație diferită de cea anterioară, dar și față de cele de acum 10-15 ani. Sunt voci care afirmă că generațiile mai tinere sunt mai slab pregătite față de cele anterioare și viceversa. Eu însă cred că fiecare generație își are farmecul său, într-un anumit context, și trebuie să le acceptăm așa cum sunt, fără amenajamente. Fiecare generație are potențialul său, este extraordinară în felul său și trebuie să-i apreciem realizările la justa valoare.
– Legați prietenii cu studenții?
– Nu, în sensul în care întotdeauna trebuie să existe o relație profesionistă între profesor și student. Dar asta nu însemnă că trebuie să fii rigid, strict, să nu-ți permiți o glumă cu ei. Până la urmă, un profesor trebuie să fie și empatic – e una dintre calitățile suplimentare pe care trebuie să le aibă un cadru didactic, pe lângă profesionalism, responsabilitate, integritate. Iar dacă mai ești și empatic, atunci reușești să transmiți cunoștințele mult mai facil, mai complet.
– Ce nu le-ați ierta niciodată studenților?
– Nu aș ierta cazurile de încălcare a integrității academice, precum nici minciuna sau încercarea de a trișa. Orice altceva poate fi înțeles, atâta timp cât studentul vrea să învețe. Or, le spun, nu consider că există studenți slabi la matematică (pentru că eu predau Matematica și Matematica aplicată). Există doar eșecul unui profesor de a transmite cunoștințele discipolilor săi.
– Cum își amintește rectorul Viorel Bostan de studentul Viorel Bostan?
– Am fost la fel ca toți studenții, inclusiv cei de astăzi: am avut o studenție foarte frumoasă, am avut și restanțe, dar am fost și foarte responsabil. De fapt, am avut marele noroc să trec prin mai multe sisteme educaționale: am devenit student în 1989, pe timpul imperiului sovietic, aflat deja pe cale de dispariție, astfel că primii ani de facultate i-am făcut în sistemul sovietic, în care se punea un mare accent pe partea practică. După care m-am transferat la Universitatea București, abordarea în România fiind relativ similară celei din Franța (așa cel puțin mi s-a creat impresia), în care accentul se punea în special pe partea teoretică, presupunând axiomatizare, strictețe. Ulterior, am aplicat la studii doctorale în SUA, cu un sistem de învățământ total diferit de cel european. Apoi am avut ocazia să fac stagii de cercetare în Germania, unde, din nou, am găsit un sistem de învățământ total diferit de cele pe care le cunoscusem până atunci. Din acest punct de vedere, am avut mult noroc, de fiecare dată având posibilitatea să cunosc oameni noi, să învăț lucruri noi.
* * *
Acest parcurs impresionant se regăsește, firește, și în CV-ul d-sale. Vom evidenția câteva repere din acesta:
– Rectorul UTM, prof. univ., dr. hab. Viorel BOSTAN este o personalitate de excepție a învățământului tehnic superior, cu o activitate didactică și științifică remarcabilă.
– S-a născut la 27 august 1972, în Chișinău.
– A urmat studiile universitare de licență la Universitatea din București, Facultatea de Matematică, pe care a absolvit-o în 1995.
– Urmează studiile de Master, iar în anul 1997 se înscrie la Doctorat, la Universitatea din Yowa, SUA.
– Din 2004 activează în cadrul UTM. Prin întreaga sa activitate academică, științifică și managerială contribuie semnificativ atât la formarea noilor generații de profesioniști, cât și la dezvoltarea instituțională și creșterea prestigiului UTM. Aici petrece uneori și câte 12 ore pe zi, reușind să pună în aplicare schimbări esențiale.
– Rezultatele cercetărilor sale sunt numeroase: peste 300 de lucrări științifice, monografii, manuale și brevete de invenție. Elaborările sale au fost demonstrate la Saloane internaționale de cercetări științifice, invenții și transfer tehnologic, fiind apreciate cu 45 medalii de aur, 13 medalii de argint și 12 premii speciale. Domnia sa s-a implicat și în proiectarea nanosatelitului „Republica Moldova”.
– Viorel Bostan are o viziune strategică de invidiat: este o persoană integră, care știe cum să-și motiveze echipa; apreciază profesionalismul, capacitatea de muncă și onestitatea oamenilor. Puțini știu însă că este pasionat și de hiking, dar din lipsă de timp acest hobby rămâne mereu pe „lista de așteptare”.
* * *
– Ce vise sau planuri ar include o eventuală „listă de așteptare” a domnului rector Viorel Bostan?
– În următorii ani mă văd în primul rând în calitate de profesor, pentru că acest lucru chiar îmi place foarte mult – să vin în fața studenților și să le povestesc ceea ce sunt. Cred că cea mai mare satisfacție este să văd în ochii lor acel licăr de bucurie pentru că le-am pornit „motorașele” și emoțiile ca ei să-și dea silința să învețe, iar ei chiar își doresc acest lucru. Aceasta este partea cea mai frumoasă a activității mele, tocmai de aceea, aflându-mă în poziția de rector, nu am renunțat niciodată la sarcina didactică și predau în continuare un anumit număr de cursuri, pe cât îmi permite legislația.
– Cum arată pentru dvs. personal și pentru familia dvs. ziua de 27 august?
– Da, e ziua mea de naștere, iar deja de 32 de ani e și Ziua Independenței Republicii Moldova. De obicei, ne adunăm în sânul familiei și ne bucurăm de o zi frumoasă, căci la fine de august avem parte mereu de zile foarte frumoase.
– Pe lângă Universitate, ce pasiuni mai are rectorul UTM?
– Pasiunea pentru hiking – pentru fantasticele drumeții la munte… M-au copleșit încă de pe când eram student la București, mergând la munte atât cu prietenii, cât și de unul singur. Am luat cu mine această pasiune și în SUA, mergând de mai multe ori în munții din Colorado, care îmi lipsesc acum, dar sper că, poate la anul, după o mai bună pregătire fizică, să reușesc să reiau acele călătorii… De altfel, în postura de rector am deseori ocazia să-mi alimentez, ca să zic așa, pasiunea pentru călătorii, având posibilitatea să mergem în diferite delegații pentru a stabili relații cu universitățile în cadrul diverselor proiecte pe care le avem cu partenerii…
– Cine sunt oamenii de la care, poate, cereți sfaturi?
– Apreciez mult experiența tatălui meu în a gestiona o universitate, deși trebuie să recunosc că în trecut am avut mai multe discuții contradictorii privind strategia de dezvoltare a Universității. De cele mai multe ori, îmi dădea dreptate până la urmă. De asemenea, mă consult cu colegii – consider că succesul unei universități se datorează nu doar rectorului, dar în primul rând echipei manageriale, din care fac parte prorectorii, decanii, șefii de departamente. Eu cred în partea de transparență și dialog, deși până la urmă mă văd obligat să iau decizii, pe care, în calitate de manager, le consider importante. Chiar dacă unii nu sunt de acord, îmi asum riscul. Un lucru foarte important este să ai puterea să recunoști că ai greșit, atunci când e cazul. Pentru că un sistem bun se caracterizează nu prin admiterea unor greșeli, ci prin reacția la acestea – prin partea de feedback și prin capacitatea cum îl putem îmbunătăți.
– Pentru că ați amintit mai sus de tatăl dvs., acad. Ion Bostan, spuneți-mi vă rog care este amprenta d-lui asupra formării dvs. personale, dar poate și profesionale?
– Vă pot da un exemplu în acest sens. Am fost foarte impresionat la vârsta de 13-14 ani, când am aflat că pe când era de seama mea, tata… a fugit de acasă. Mi se părea un lucru extraordinar, ieșit din comun! Dar povestea era de fapt una foarte simplă. Când absolvea clasa a 8-a a școlii din sat și își dorea să meargă într-a IX-a, deja la școala internat din Cărpineni, tatăl său (bunicul meu) îi spuse să termine cu învățătura pentru că are nevoie de el acasă, la treburi prin gospodărie. Și pentru că și-a dorit să învețe, tata a fugit de acasă și nu a mai revenit vreo jumătate de an. Apoi, peste doi ani, povestea s-a repetat, spunând că va merge să-și continue studiile la Chișinău, ceea ce a și făcut. Pentru mine a fost un exemplu extraordinar – să pleci de acasă din dorința de a învăța!
– Care sunt lucrurile pe care le admirați la tatăl dvs.?
– În primul rând, că este inginer. Gândește sistemic, fundamentat, argumentat. Nu este spontan. Și, ceea ce apreciez cel mai mult și îmi doresc să pot să o fac și eu, este mereu corect, cu toată lumea.
– Ați dorit vreodată să-l depășiți?
– Firește. Orice om dorește să-și depășească predecesorii, inclusiv părinții, să fie mai bun, mai puternic. Și cred că același lucru își doresc și părinții. Eu, cel puțin, îmi doresc ca ai mei copii să fie mai buni ca mine și să ajungă mai departe. Dar, de asemenea, îmi doresc ca ei să fie fericiți.
Fie ca UTM să se autodepășească continuu, cucerind noi culmi pe tărâmul studiilor, al cercetării științifice și al cunoașterii în general!
Suntem mândri de rectorul nostru, UTM!