Fizicianul Fahrenheit
a elaborat un nou instrument pe care l-a numit termometru
cu mercur. Insa ideea utilizarii lui pentru masurarea
temperaturii corpului omenesc i-a venit mai tarziu:
in momentul cand Fahrenheit tinea un discurs la Academia
de Stiinte cu privire la utilitatea mijlocului sau de
masurare, iar la Academie i-au spus sa-si bage inventia
in fund.
Odata oaspetii i s-au plans lui Edison, ca portita
sa de la gradina se deschide destul de greu si l-au
rugat sa o schimbe sau s-o repare.
- Nici nu stiu cum ar fi mai bine, - cazu pe ganduri
cercetatorul, - in prezent fiecare oaspete pompeaza
in rezervorul casei in jur de un galon de apa.
Istoricul german Theodor Mommsen era o persoana destul
de dezordonata. Odata, in timpul cand se pregatea sa
iasa la o plimbare, femeia de serviciu ii spune: – Dle
profesor, Dvs ati imbracat gresit palaria. Ea trebuie
imbracata invers. – Emma, nu vorbi prostii, - a spus
Mommsen, - dvs doar nu stiti in care directie ma voi
duce.
Fizicianul si inginerul scotian Rankine, acel care
a introdus in terminologia stiintifica termenul de „energie”,
a fost un savant de exceptie, dar scria intr-o limba
de lemn. Odata el a scris o fraza „Daca temperatura
absoluta a unui corp incalzit uniform se va imparti
la un numar de parti egale, atunci rolul fiecarei parti
in procesul de lucru va fi aceiasi.” Cand Maxwell a
citit abracadabra lui Rankine, razand a declarat: „Acel,
care va putea intelege aceasta fraza, va putea da o
analiza termodinamica fragmentului din poezia lui A.
Tennyson scrisa la moartea ducelui Wellington – Ai sai
optzeci de ani au inghetat cu repros”.
Dupa o lectie publica, unde Amper a demonstrat academicienilor
francezi efectul de atractie si respingere a conductoarelor
prin care curge un curent electric, Laplace a hotarat
sa-l verifice pe raportor in felul sau. El a prins momentul
si, pe neasteptate lovindu-l pe umar pe asistent, la
intrebat: „Tinere, dar nu cumva d-ta impingi firele?”
Cand Amper a citit, la Academia de Stiinte, raportul
sau privind interdependenta dintre conductoare si curenti,
cineva a mentionat: „De altfel, ce nou ati spus Dvs?
De la sine era clar ca daca doi curenti actioneaza asupra
acului magnetic, atunci ei actioneaza si unul asupra
altuia”. Luat pe neasteptate, Amper n-a stiut ce sa
raspunda. Situatia a fost salvata de D.F. Arago. El
a scos din buzunar doua chei si a spus: „Vedeti, fiecare
dintre ele actioneaza asupra acului magnetic, insa ele
nici decum nu actioneaza unul asupra altuia”.
Vestitul chimist Adolf Franck, in timpul unui examen,
ia spus unui student:
- Sunteti un student foarte ager si istet. Si principalul
– sunteti in stare sa redati cu cuvinte putine un imens
numar de prostii...
Paul Dirac (fizician englez) citea o lectie la mecanica
cuantica, a „pictat” intreaga tabla si spre sfarsit
a intrebat:
- Intrebari aveti?
- Eu n-am inteles, cum dvs. ati dedus ultima formula,
- a spus un student.
- Aceasta este afirmatie. Intrebari sunt?
...D. Mendeleev a visat tabelul elementelor chimice,
s-a sculat si ... a decis: mai departe, nici un fel
de chimie! Trec la vodca.
Fizicianul american Robert Millikan (1868-1953) era
cunoscut ca un guraliv neintrecur. Glumind pe seama
lui, colegii au propus sa fie introdusa o noua unitate
de masura „kan” – pentru masurarea cantitatii de vorbire.
Iar o miime din ea, adica un millikan, trebuie sa depaseasca
cantitatea de vorbire a unui om.
La inceputurile carierei lui Albert Einstein un jurnalist
a intrebat-o pe Dna Einstein, ce crede ea despre sotul
ei.
- Sotul meu este un geniu!, El poate face absolut orice,
cu exceptia banilor.
Odata, fizicianul elvetian Wolfgang Pauli s-a exprimat
astfel, despre ideea unui coleg: „Aceasta afirmatie
nu este adevarata. Mai mult, ea nici nu este gresita”.
|
