ARHITECTUL-ŞEF AL CHIŞINĂULUI SPUNE “BINE!”, DAR ŞI CĂ ESTE LOC PENTRU “ŞI MAI BINE!

Dl Vlad Modîrcă, arhitect-şef al capitalei, arhitect emerit al RM, laureat al Premiului de Stat şi preşedinte al Uniunii Arhitecţilor din Moldova, a avut bunăvoinţa să accepte pentru mai multe zile de caniculă aproape insuportabilă din vara 2002 postul mirific de legătură cu tinereţea – cel de preşedinte al Comisiei de Stat pentru susţinerea proiectelor de diplomă a absolvenţilor Facultăţii Urbanistică şi Arhitectură. Nu am ratat momentul unei întîlniri cu maestrul pentru a-i afla opiniile, care pentru noi importă mult în dorinţa perpetuă de a îmbunătăţi calitatea universitară.

- Pentru prima oară m-am aflat într-un asemenea rol, a relevat maestrul. Trebuie să vă spun că am avut o deosebită plăcere de prestanţa tinerilor arhitecţi de la FUA. Mi-au rămas incrustate în memorie unele proiecte de diplomă: un hipodrom pentru oraşul Ungheni, prezentat de absolventa Natalia Stirea; un centru comercial pentru un sector din Chişinău, prezentat de absolventa Elena Cudinova, care, de altfel, este cunoscută şi prin proiectele prezentate la diverse concursuri internaţionale. Absolventa Cudinova este fiica arhitectului Cudinov, cunoscut maestru în republică. Şi vreau să fac în legătură cu acest fapt o remarcă: am mai întîlnit printre absolvenţii-arhitecţi odrasle ale părinţilor-arhitecţi. Toţi cu proiecte foarte talentate. Despre ce vorbeşte acest fapt? Se nasc la noi dinastii profesioniste, în cazul dat, de arhitecţi. Cîndva, fenomenul nu era încurajat, ba chiar era criticat. Acum noi vom spune contrariul – e bine! Căci e evident: profesionismul de familie este o şcoală solidă. Dar aceasta nu înseamnă că talentele nu se pot dezvolta şi în diferite alte familii. Pur şi simplu, transmiterea profesiei în cadrul unei dinastii are şi ea, în mod obiectiv, plusurile sale. În final, cîştigă societatea.

În fond, proiectele de diplomă prezentate au fost reale, executate la comanda cuiva. Aceasta e foarte pozitiv. Cînd studentul lucrează la comanda reală din viaţă, din producţie, este stimulată forţa lui creativă.

Catedra “Arhitectură” (şef Vladimir Gaidaş) de la UTM se poate lăuda şi cu succesele licenţiaţilor, cetăţeni ai altor ţări. Doi cetăţeni turci, studenţi FUA, au prezentat proiecte de diplomă reale, la comanda municipalităţilor din Turcia. Calitatea proiectelor lor a fost apreciată cu note înalte.

Dl Vlad Modîrcă a găsit necesar să focalizeze atenţia şi asupra unor aspecte ce pot şi trebuie să fie îmbunătăţite. Este vorba de calculatoare. Arhitectura astăzi, ca şi alte aspecte tehnico-inginereşti, se face neapărat cu asistenţa instrumentului zilnic de lucru – calculatorul. Or, calculatoare la FUA sînt puţine, faţă de volumul de proiectări care se cere, iar unele, poate chiar multe dintre cele existente, sînt moral depăşite, nu au viteza de lucru necesară etc.

UTM poate găsi posibilităţi de a  ameliora simţitor aprovizionarea cu computere mai performante facultatea, implicit specialitatea “Arhitectura”, ca una de elită atît în cadrul universităţii, cît şi în republică.

O bună observaţie are dl Modîrcă cu privire la o anumită stimulare a procesului instructiv. Este vorba despre dezvoltarea unei conlucrări între Catedra “Arhitectură” şi maeştrii-arhitecţi din Chişinău. Studenţii-arhitecţi UTM încă de pe la anul III ar putea să lucreze cîte o zi pe săptămînă în atelierele maeştrilor. Acum în capitală avem destul de multe asemenea ateliere, şi destul de modernizate.

- În plus, mai observă dl Modîrcă, mulţi dintre maeştrii-arhitecţi din Chişinău ar putea fi atraşi la unele ore de proiectare în faţa studenţilor încă din anii inferiori. Maeştrii ar primi dezinteresat asemenea invitaţii didactice, pentru că Uniunea Arhitecţilor are interesul de a trasa o punte profesionalăî între generaţii.

Arhitectul-şef al Chişinăului, dl Vlad Modîrcă, a ţinut să menţioneze în concluzie că procesul de instruire arhitecturală, susţinută de profesorii dedaţi profesiei, este pe calea cea bună la UTM, iar mulţi dintre discipolii-arhitecţi duc faima Universităţii Tehnice din Moldova.

 

     

     Nr.9(45) 
  Septembrie 2002