|
|
||
|
CREDITELE
TRANSFERABILE SE
INTRODUC DIN PRIMA ZI
CU ELE POŢI CONTINUA ŞI ÎN STRĂINĂTATE UN AN-DOI
Fiecare
student visează ca în timpul aflării
la facultate să-şi continue studiile măcar un an
într-o universitate din străinătate. Şi acest lucru e
posibil, el fiind susţinut de toate forurile respective, ba chiar
stimulat, deoarece studenţii vor să cunoască procesele de
învăţămînt şi din universităţi străine,
organizarea producţiei în alte ţări, vor să cunoască
o cultură nouă, să înveţe pe viu o limbă străină,
să simtă internaţionalizarea pieţei muncii, a pieţei
mărfurilor, a pieţei universitare. Pot fi şi cazuri cînd
studentul doreşte să “migreze” la o altă facultate.
Fenomenul acestor peregrinări se numeşte mobilitatea studenţilor.
Însă apăruse la început dificultatea “măsurării”
studiilor, doar ele erau destul de diferite de la ţară la
ţară, de la facultate la facultate. Dificultatea a fost depăşită
prin aşa-numitele credite academice, care au fost instituite în
ţările Europei, SUA, Canadei etc. Ce
ar însemna această unitate de măsură a studiilor –
creditele academice? Fiecare
disciplină din planul de învăţămînt are un anumit
număr de ore săptămînale. De exemplu, matematica are 8
ore pe săptămînă, fizica – 5. S-a convenit ca unitatea
de credit să echivaleze cu numărul de ore săptămînale
la disciplina respectivă: matematica, în cazul dat, va fi apreciată
cu 8 puncte-credite, iar fizica, respectiv, cu 5. Dacă studentul
frecventează şi învaţă sistematic pe tot parcursul
anului, obţinînd la lecţii, seminare, lucrări practice
note pozitive (de la “5” la “10”), el obţine 8 credite la
matematică şi 5 credite la fizică, în total 13 credite.
Şi în acelaşi fel adună creditele respective şi la
toate celelalte discipline, astfel că pentru toate disciplinele
studiate pe parcursul unui an academic studentul adună suma de 60
de credite. Însă
un student poate să obţină 60 de credite prin muncă
asiduă, cu note de “8”, “9” şi “10”, iar altul –
doar cu note de “5”, “6” şi “7”. Va exista sau nu o
diferenţiere între ei? Da, va exista. Ei vor fi puşi pe
trepte diferite de calitate universitară. În Occident, bunăoară,
dacă e vorba de angajarea în cîmpul muncii, patronul ţine
cont nu numai de numărul de credite obţinute pe parcursul
studiilor, dar şi de notele cu care tînărul a obţinut
aceste credite. Deci să luăm aminte: studentul care munceşte,
va avea credite de o calitate mai înaltă. Pentru
a fi promovat în anul următor, studentul trebuie să aibă
suma necesară de credite - 60. Dar sistemul dat permite să
mergi mai repede, să acumulezi credite în plus. De exemplu,
studentul a frecventat cursuri care se vor preda la anul următor
sau nişte cursuri facultative cerute pentru specialitatea sa,
pentru care acumulează încă vreo 10 credite. Deci el îşi
va planifica pentru anul următor o sarcină mai mică,
pentru că îi vor trebui deja nu 60 ci doar 50 de credite, care în
sumă pentru ambii ani de studii să constituie 120 de credite. Poate
oare studentul, din careva motive, să schimbe o disciplină cu
o alta? Într-un anumit cadru, poate. Din suma totală de discipline
prevăzute pentru anul de studii concret există seturi de
discipline obligatorii (“neschimbabile”) şi seturi de
discipline opţionale (“schimbabile”). Studentul îşi va
alege una “pe plac” din cele opţionale, dar din moment ce
şi-a ales-o, ea devine de asemenea obligatorie pentru el. Creditele
obţinute pentru însuşirea disciplinelor opţionale intră
şi ele în suma de 60 de credite necesare pentru promovarea în
anul de studii următor. Am
stabilit deci că suma de 60 de credite este obligatorie pentru
promovarea în anul de studii următor. Dar studentul poate acumula
şi credite suplimentare, în cazul în care el poate şi doreşte
să audieze un curs neobligatoriu, facultativ – de exemplu,
estetica, arta muzicală etc. În foaia matricolă i se va înscrie
că a frecventat şi atare cursuri, dar creditele cîştigate
aici nu se vor lua în calcul la promovare. Comform
noii concepţii de credite în UTM s-au produs şi unele modificări
în tehnologia procesului de instruire. A devenit insuficientă susţinerea
unui examen la finele predării unei discipline. Examenul va
constitui acum doar 0,4 la sută din nota finală la disciplina
dată. Dar unde să cîştige studentul celelalte 0,6 la sută
din notă? Le va acumula pe parcursul semestrului. Pentru aceasta pe
parcursul semestrului este prevăzută o sesiune examinatorie
şi 2 testări intermediare. În plus, studentul va putea cîştiga
puncte procentuale prin participarea activă la seminare, la lucrările
practice şi de laborator. În felul acesta, studentul este pus în
situaţia de a munci continuu, acumulînd cunoştinţele
necesare pentru a răspunde bine la toate exigenţele didactice.
Căci numai asemenea cunoştinţe, acumulate continuu,
sistematic, devin trainice, de durată, adică ceea ce i se cere
unui inginer astăzi. Sistemul
de credite cere ca la începutul anului de învăţămînt
studentul să semneze un contract cu facultatea-universitatea, prin
care el îşi ia obligaţia să respecte toate prevederile
planului de învăţămînt la disciplinele respective, să
frecventeze cursurile liber alese. Facultatea-universitatea se obligă,
din partea sa, să asigure studentului toate condiţiile unui
studiu adecvat. Din
prima zi a anului didactic studentul primeşte Regulamentul organizării
procesului de studii bazat pe creditele academice şi Ghidul
studentului. Acolo sînt descrise în amănunt toate “regulile
jocului”. Prin
intermediul ziarului “Mesager
Universitar” am ţinut, dragi studenţi, să vă facem
atenţi asupra noutăţilor noastre esenţiale. Vă
încredinţăm, că prin muncă ordonată veţi
avea toate şansele de a deveni ingineri de croială modernă,
oameni de cultură, patrioţi ai poporului.
Petru
TODOS, prim-prorector
al Universităţii Tehnice din Moldova
|
Nr.9(45) |
|
|
|
 |
|
