Învaţă de la toate

(Poem norvegian anonim)

Publicând această miraculoasă perlă a folclorului scandinav, credem că îi vom face cititorului nostru un bun serviciu pe linia perfecţionării morale a eului său, muncă necesară pe tot parcursul vieţii.

Învaţă de la ape să ai statornic drum,

Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,

Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi,

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,

Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci,

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori

Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat.

Învaţă de la nuferi să fii mereu curat,

Învaţă de la flăcări c-avem de ars şi noi,

Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

Învaţă de la stâncă să-nduri furtună grea,

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,

Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti,

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi,

Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,

Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei

Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa,

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,

Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci

Să-nveţi mereu din toate, cum să trăieşti în veci.