Este necesar să evadăm uneori din cotidian și să ne facem timp pentru… reflecții. Să vedem ce gândim, cum gândim, să ne scoatem eu-l la suprafață, să ne redescoperim pe noi înșine. La un dialog despre frontul invizibil al vieții și cum știm să interpretăm și să ne raportăm la diverse circumstanțe studenții programului „Drept”, Facultatea Construcții, Geodezie și Cadastru, au fost invitați să mediteze în cadrul unei prelegeri-dialog cu doamna dr. Adriana MIRON, avocat, cadru didactic universitar la Universitatea TRANSILVANIA din Brașov, România, care ne-a oferit deosebita plăcere de a efectua o vizită la Universitatea Tehnică a Moldovei.
Dialogul cu studenții a pornit de la realitatea dură marcată de războiul din apropiere, atingând însă un aspect mai specific, mai „invizibil” al acestuia – „Războiul între putere și spionaj”. Studenții au fost invitați să găsească răspunsuri la întrebări gen: Cine conduce lumea? Ce este puterea și cine o deține? Câte forme de exercitare a puterii au existat de-a lungul istoriei și/sau în lumea de astăzi? Și, dacă, pe lângă cea militară și economică, distingem și o a treia – puterea simbolică, cum o putem defini? Răspunsul a fost unul pe cât de logic înscris în context, pe atât de profund, filosofic: Dacă puterea economică s-a născut mai târziu și a fost sora mai mică – milenii de-a rândul – a celei militare, există certitudinea că puterea simbolică a fost sora geamănă a celei din urmă. Aceasta nu este niciodată palpabilă, ca cea militară sau cea economică, dar este cel puțin la fel de solidă…
Încet-încet s-a ajuns și la forma de război nedeclarat între state – spionajul, interpretarea logic-filosofică fiind nelipsită și aici: de-a lungul timpului, arta militară divizată în strategie și tactică a necesitat ceva mai mult decât tactica și mai puțin decât strategia și astfel tot ce ocupă un loc intermediar între strategie și tactică e artă militară operativă. Cert este că împărțirea pe cele trei nivele e caracteristică războiului modern, iar, dacă facem paralela dintre filosofie și realitatea actuală, tabloul nu mai e deloc retoric, spre regret… Tocmai de aceea a fost de aplaudat intenția autoarei prelegerii de a încheia dialogul pe o notă super-optimistă, venind cu „sfaturi pentru un începător”: „Fii Fericit! Nu te preface, chiar fii fericit și rămâi fericit mereu!”
Ar fi de aplaudat, într-un mod aparte, și reacția, interpretarea de către auditoriul studențesc a diferitelor situații puse în discuție. Am descoperit în individualitatea acestor tineri persoane cu o viziune clară, profundă, matură, făcându-mă mândră să mă aflu în mijlocul lor, să învăț cu ei și de la ei.
Mulțumim pentru lecție, doamnă dr. Adriana MIRON!
Respect și admirație, dragi studenți de la Drept-FCGC-UTM!
