„Arhitectura Celuilalt. Tineri cu gânduri către lume”

Finalul lunii Octombrie ne delectează cu o apariție editorială inedită – volumul „Arhitectura Celuilalt. Tineri cu gânduri către lume”, lansat în cadrul Festivalului MUST Iași, la Cărturești Palas Mall, România. Cuprinde o selecție de 58 de texte, cele mai bune dintre cele primite de-a lungul ultimilor 4 ani de desfășurare a celui mai amplu concurs de discurs critic și teoretic pentru tineri, având același generic cu al volumului la care ne referim (https://arhitecturaceluilalt.ro/). 

Ineditul acestui volum, la fel ca și al concursului căruia i se consacră, rezidă și în lucrarea tinerei arhitecte formate la UTM, Claudia IOVIȚĂ, care, fiind studentă la Facultatea Urbanism și Arhitectură, prin eseul său „Ruinele mele. Termopanele tale” a scos în evidență o nouă viziune asupra arhitecturii, referindu-se de fapt la o cealaltă arhitectură, aflată la capătul vieții boeme, trecută în rutina nevoilor cotidiene.

Acest volum recent apărut s-a lăsat așteptat de-a lungul celor patru ediții ale concursului. Poate, pentru a o scoate în evidență pe a III-a (la care s-a remarcat Claudia), comparând-o cu precedentele două, dar și cu următoarea, a IV-a. Ediția a III-a, spre deosebire de primele două care au propus subteme de discuții, a etalat o temă concretă: „Arhitectura Celuilalt”. Cu greu mai poate defini cineva astăzi ce este a fi arhitect, când frânturi de arhitectură sunt pierdute în mai toate domeniile. Și, dacă toți sunt arhitecți, cine sunt ceilalți? Iar dacă se întâmplă ca noi să fim ceilalți, cum se percepe de la noi arhitectura? Valențele multiple ale arhitecturii și caracterul interșanjabil pe care îl manifestă în relație cu celelalte domenii de activitate ne pot ajuta în obținerea unei opinii clare, vaste doar prin colaborarea sau în raport cu aceste domenii. De aceea, concursul nu s-a adresat doar studenților de arhitectură, ci a vizat colaborarea unui demers care ar putea aduce viziuni din arii diverse.

Eseul „Ruinele mele. Termopanele tale” al Claudiei IOVIȚĂ a impresionat cel mai mult juriul condus de arh. Ioan ANDREESCU, Timișoara, în următoarea componență: Vintilă MIHĂILESCU, Françoise PAMFIL, Dana VAIS, Anca Sandu TOMAȘEVSCHI, Ioan ANDREESCU, Dorin ȘTEFAN, Ana Maria ZAHARIADE, Șerban ȚIGĂNAȘ, Vlad GAIVORONSCHI, Florin LAZARESCU – nume mari pentru cei versați în domeniu, care le-au mulțumit participanților, la fel, inedit: „Acum patru ani un grup de „tineri cu gânduri către lume”, privind pe fereastră și în jur, și-au propus o reacție constructivă. Am construit o platformă prin care alții – la fel ca noi – să se poată exprima fără limite de spațiu, buget, soluții; un cadru în care poți să îți întâlnești gândurile și să ștergi de abur ochelarii prin care se vede lumea. Un cadru prin care putem să ne alăturăm viziunile, să încercăm să înțelegem ce vrem de la călătoria noastră „în / întru” arhitectură, de la noi, de la ceilalți și pentru ceilalți. Cu acest material-imaterial putem începe să edificăm… să ne edificăm. Ființăm cuvintele și cu aceste cărămizi construim astăzi forme ale re:FORMEI de mâine. VĂ MULȚUMIM PENTRU PARTICIPARE!” – o mulțumire cu mult tâlc, dovadă că talentații arhitecți mai tineri își pot regăsi înțelegerea și reazemul în universul lăuntric al profesorilor lor.

Pentru concludență, vom exemplifica cu citate din eseul Claudiei IOVIȚĂ: Arhitectura Celuilalt, prin comparație, e despre „casă – strada găurită – birou”. Arhitectura inginerului e despre cum rezolvă el problema cu fundațiile și „consola aia pe care arhitectul o vrea mult prea expresivă”. Arhitectura beneficiarului e despre cum cheltuie el mai puțin, să fie ieftin și frumos și să scoată dup-aia cât mai mulți bani din exploatare. Arhitectura funcționarului public e despre cât de mult urăște spațiul ăsta dintre patru pereți care îl sufocă în fiecare zi, întreaga viață. Arhitectura doamnei în palton gri care trece grăbit pe lângă mine și se uită mirată de ce stau cu gura căscată la ruinele astea, e despre cât de multe probleme sunt de rezolvat, iar tu stai și te miri de niște pietre. Pierdere de timp, nu? Arhitectura politicului e despre „unde să ne mai facem un sediu? Ce teren să mai vindem?”. Arhitectura ospătarului e despre raportul scaun și masă. Arhitectura tânărului rebel e despre „unde mai găsim un spațiu să facem un graffitti?”, iar spații sunt multe care ar putea prinde viață prin astfel de parteneriate. Într-o societate care se luptă pentru existență, văd arhitectura ca atitudine.”

Aceste reflecții – dovezi clare de atitudine profundă și matură, ne duc și cu gândul la facultatea care formează personalități cu asemenea concepte. Pentru că orice talent, fiindu-ne dăruit de la naștere, e necesar a fi șlefuit în timp. Iar dalta, în cazul dat, e Facultatea Urbanism și Arhitectură din cadrul UTM. Mersi, FUA, pentru iscusința de a dăltui talente!

Actualmente Claudia IOVIȚĂ, recent absolventă FUA-UTM, își continuă studiile la Lund University, Suedia, unde urmează Masterul în specializarea „Human Shelter/ Urban Space”. Impresionează însă legătura strânsă pe care o menține cu Alma Mater, profesoara sa, conf. univ., dr. Aurelia CARPOV, șef Departament Arhitectură, adresându-i cu această ocazie un mesaj deschis prin FB: „Această victorie neașteptată (pentru organizatori) a trezit un interes deosebit al tinerilor arhitecți basarabeni pentru scrieri despre Arhitectură. Mulțumim, Claudia, că ne duci faima peste hotarele țării și ne dorim să revii acasă cu un volum de cunoștințe și experiențe pentru a le împărtăși cu tânăra generație de la UTM. Succes!” Iar răspunsul nu a întârziat: „Mă bucur să știu că toate câte se întâmplă nu sunt în zadar, ci servesc drept inspirație și pentru alții. Mulțumesc și doamnei Aurelia Carpov pentru susținere și coordonare în timpul studiilor și a licenței. Astfel am reușit să mă dezvolt și să îmi urmez calea.”