Academicianul Ion Bostan – inginerul care ridică țara

A mai fost întoarsă o filă în calendarul  academicianului  Ion Bostan. Zilele trecute a împlinit vârsta de 69 de ani, o vârstă a împlinirilor, cu care frumos eveniment îi aducem sincere felicitări.

Despre academicianul Ion Bostan se poate scrie multe. Mă voi stărui în spațiul rezervat să-i fac un scurt portret caracteristic în măsura în care îmi va reuși. Academicianul Ion Bostan vine de la țară, de acolo unde vorba poetului s-a născut veșnicia, dintr-o familie de țărani. Tânărul Ion (Ionică, cum îl dezmierda mama), având pronunțate înclinații spre inginerie, despre care vorbesc mai multe aventuri copilărești, a cucerit toate înălțimile posibile. După absolvirea Institutului Politehnic din Chișinău timp de trei ani a acumulat experiență inginerească de producere, fapt ce ia fost de real ajutor în viitoarea activitate de cercetare și proiectare. Revenind la Alma Mater în 1974 urcă toate scările posibile ale unei instituții superioare de învățământ și ale unei cariere de succes.

În plan didactic: asistent, lector universitar, lector superior, conferențiar, consacrat profesor universitar, autor de cursuri noi și a numeroase manuale și monografii de valoare.

În plan stiințific: Cercetător științific inferior, cercetător științific, cercetător științific superior, cercetător principal, cercetător coordonator, academician, activități apreciate cu Premiul de Stat în domeniul Științei și Tehnici (de două ori, prima dată fiindui acordat la doar 28 de ani!), inventator emerit al URSS, diverse premii naționale și internaționale (peste 250 de premii și medalii de aur obținute la Saloanele de Invenții și Transfer Tehnologic Pitsburgh (SUA), Eureca (Bruxel), Geneva, Arhimed (Moscova), Novii ceas (Sevastopol, Ucraina)). Ultimul Everest științific a fost cucerit acum o lună în urmă. Academicianul Ion Bostan a devenit laureat al Premiului „Stelele comunității 2018” (de menționat că deținător al acestui premiu din Repunblica Moldova este doar cel mai mare compozitor român în viață Eugeniu Doga, acordat pentru inestimabila-i operă!). Este cel mai important premiu umanitar al CSI, care se acordă pentru merite deosebite în domeniile știință și educație, cultură și artă, activitate umanitară. Acest premiu reprezintă o apreciere a eforturilor depuse de către academicianu Ion Bostan de-a lungul unei ample activități pe multiple planuri, care i-au adus faima pe diferite meridiane ale Globului. Inginer și cercetător redutabil, autor a zeci de manuale și monografii, a peste o mie de lucrări științifice şi a peste 230 de invenţii (unele cu caracter de pionierat!), cavaler al Ordinului Republicii și al multiplelor distincții internaționale, s-a remarcat îndeosebi pe tărâmul științei. Este fondatorul unei noi direcții științifice în construcția de mașini, recunoscute la scară mondială – transmisiile planetare precesionale, bazate pe un nou principiu de transformare a mișcării, cu avantaje excepționale față de transmisiile clasice, avantaje care au favorizat implementarea lor în cele mai diverse domenii: tehnica cu destinație generală, tehnica cosmică de zbor, roboți, mecanica fină etc. S-a afirmat și în domeniul sistemelor de conversie a energiilor regenerabile – eoliană, hidraulică, solară… Este o apreciere internațională de mare valoare, orice ar spune unii ultrapatrioți (ingineria este în afara ideologiilor).

În plan administrativ: șef catedră, rector timp de 23 de ani, actualmente – director al Centrului Național de Tehnologii Spațiale din cadrul UTM – o nouă direcție științifică de valoare internațională. De menționat, a condus Universitatea Tehnică a Moldovei în perioada 1992-2015, o perioadă tulbure când vechiul sistem educațional fusese desființat, iar noul sistem încă necreat. Este indiscutabil rolul rectorului Ion Bostan în reformarea și consolidarea sistemului de învățământ superior în general, și a celui tehnic, în particular. După declararea independenței se schimbase misiunea Institutului Politehnic din Chișinău. Încadrat în vechiul sistem sovietic el pregătea cadre inginerești conform planurilor de la Moscova: în surplus pe unele specialități, absolvenții cărora erau distribuiți la întreprinderi pe tot necuprinsul spațiu sovietic, iar pe multe specialități necesare economiei naționale a Republici specialiștii erau aduși, desigur cu statut de invitați cu toate înlesnirile de care se bucurau. Era o politică de rusificare bine pusă la punct de Kremlin. De altfel ca și întreg așa numitul plan de industrializare a Republicii (erau aduși cu statut de invitați pînă și portari la unele întreprinderi industriale!).

La momentul preluării timonei de rector Institutul Politehnic din Chișinău avea în jurul a 7000 de studenți, pregătiți pe 27 de specializări. Pe parcursul celor 23 de ani de rectorie numărul studenților a ajuns la 24000 de studenți, pregătiți pe 56 de specializări, Universitatea Tehnică a Moldovei plasânduse pe primele locuri în clasificarea națională cu o vizibilitate bună pe plan internațional. Reducerea numărului de studenți în ultimii ani de rectorie se explică prin exodul masiv al tinerilor peste hotare și factori demografici.

În final să încercăm să evidențiem câteva calități-cheie ale academicianului. Sub aspect național este cu dragoste de neam, chiar dacă nu deseori se bate cu pumnul în piept demonstrând acest lucru. În funcția de rector a făcut mult pentru românizarea procesului de învățământ, pentru apropierea celor două maluri ale Prutului, pentru apropierea sistemelor de educație, pentru apropierea între universități. Chiar și în cei mai negri ani de guvernare comunistă a respectat dreptul la liberă exprimare, a tolerat suflul românesc în Universitate (nu în zadar Universitatea Tehnică a Moldovei este privită drept model sub acest aspect pentru alte universități), chiar dacă de la cel mai înalt nivel i se cerea „să-i mai liniștească” pe unii. Nu a făcut acest lucru pentru care merită să fie apreciat.

Filozofia noastră țărănească spune că un om se consideră împlinit dacă în viața lui a săpat o fântână, cu apa rece a căreia trecătorii își potolesc setea. Dacă a sădit un pom, la umbra căruia să se odihnească călătorul obosit. Dacă a construit un pod, o punte, pentru ca călătorul să poată trece o apă. Se spune că acestea sunt întrebările puse la poarta raiului. Academicianul Ion Bostan le are pe toate acestea. A săpat o fântână adâncă, cu apa rece a căreia își potolesc setea mii de tineri setoși de cunoștințe în această Societate a Cunoașterii. A sădit mulți pomi, discipolii ducându-i faima în Republică și departe peste hotarele ei. A construit o mulțime de punți exprimate prin direcțiile și școlile științifice create.

Deci sub toate aspectele academicianul Ion Bostan este un om împlinit.

La Mulți Ani, Profesore!

La mai Munți și la mai mare!

Valeriu Dulgheru