Prefață

Înființarea în anul 1964 a Institutului Politehnic din Chișinau (IPC) a constituit un eveniment remarcabil in viața culturală și social-economică a Republicii Moldova. Independent de circumstanțele în care s-a produs, acest eveniment a contribuit în mare măsură la emanciparea poporului nostru, a stimulat formarea intelectualității tehnice moldovene și a elitei științifice.

Institutul se întemeia in baza unor facultăți din cadrul Universității de Stat si Institutului Agricol, precum și in baza filialelor unor institute din Moscova. Pornea la drum cu un contingent de 214 de profesori și cu aproximativ 2000 de studenți de la secția învățământ cu frecvență la zi și peste 3000 de studenți de la secțiile învățământ seral și învățământ fără frecvență. Deja peste 5 ani, IPC devenea cea mai numeroasă instituție de învățământ superior din republică, având un contingent de peste 10000 de studenți și înscriind la anul I cca 2000 de tineri la toate formele de învățământ. Mai târziu, în anii 1975-1990 institutul avea anual peste 2500 de locuri la anul I.

Din start, Politehnica a avut norocul de a fi condusă de o echipă competentă și cu vederi progresiste, o echipă laborioasă, care a atras la IPC cadre pedagogice de o neindoielinică substanță științifico-tehnică. De la început s-a fixat cu clarviziune scopul: a crea o școală superioară modernă, în care studiile să se integreze in investigațiile științifice, iar viața universitară să fie organic complinită (atât pentru studenți, cât și pentru profesori) cu activități artistice și culturale, cu sport și diversitate de agrement. Astfel, atmosfera intelectuală de la IPC, prin caracterul său degajat, a fost receptivă la orice inovații, inițiative, experiențe pozitive ale altor institute.

In scurt timp, IPC a devenit cunoscut peste hotarele republicii, a găzduit numeroase conferințe științifice, simpozioane, a fost vizitat de multi savanți de talie mondială. Pe parcursul anilor, a fost construita baza tehnico-materială, (circa 25 de edificii — blocuri de studii, cămine, cantine, case de locuit etc.). S-a dezvoltat doctorantura, au fost constituite consilii de susținere a tezelor pentru titluri științifice, a fost organizată reciclarea cadrelor universitare.

Marile prefaceri social-economice de după 1989, mișcarea pentru renașterea națională, lupta pentru independența și reformarea societății au găsit la Universitatea Tehnică un sol fertil, imediat după proclamarea independenței Republicii Moldova, Institutul Politehnic traversează o perioada extrem de importantă și responsabilă, legata de schimbările evolutive în societate.

La 28 aprilie 1993 Institutul Politehnic a fost reorganizat în Universitatea Tehnică a Moldovei, fapt ce a impus transformări de structură, de concept și conținut al instruirii inginerești.

Spectrul de probleme impuse spre soluționare in condițiile noi au fost generate de transformările economice lansate, de impactul declinului în dezvoltarea ramurilor economiei naționale, în primul rând a complexului industrial, pentru care Universitatea instruia cadre și, in consecința, de pierderea prestigiului ingineriei.

Cea mai dificilă și, in același timp, cea mai importantă problemă rezidă in faptul că Universitatea Tehnică, fiind unica instituție de profil ingineresc în republica noastră, trebuia să asigure economia națională cu cadre inginerești de toate specialitățile și profilurile.

Realizările obținute demonstrează că Universitatea Tehnică a contribuit fundamental la constituirea unei intelectualităti tehnice autohtone, provenite în temei din rândurile tineretului de la sate. Astfel, a venit posibil că pe parcursul anilor să se dezvolte cele mai importante ramuri ale economiei naționale: raidio și microelectronica, construcția de mașini și energetica, industria alimentară și telecomunicațiile, industria construcțiilor, urbanistica și arhitectura. UTM a asigurat din plin cu cadre sțiințifice institutiile de cercetări și proiectări din republică.