Temerarul Ion Valuță – 85

Orice instituţie se ţine pe oameni. Îşi are temerarii săi și Universitatea Tehnică a Moldovei. Numele lor s-au înzidit în biografia instituţiei încă de la fondare (1964) și de atunci, de peste o jumătate de secol, trudesc cu râvnă întru prosperarea ei. Unul dintre ei este şi Ion Valuță, profesor de matematică.

Un nume devenit cunoscut prin tot ce a făurit pentru instituția care i-a devenit o a doua casă și în general pentru dezvoltarea învățământului național. Descendent dintr-o familie care şi-a lăsat amprenta în istoria statului, învăţământului şi ingineriei autohtone, profesorul nostru Ion Valuță este o întruchipare a calităţilor şi aspiraţiilor predecesorilor săi celebri. Este vorba de politicianul Ion Valuță, care la 1918 în calitate de membru al Sfatului Ţării a semnat Actul Unirii Basarabiei cu România. Fratele său, Marcu, organizator şi mulţi ani director al Liceului „Ion Creangă” din Bălţi, tot el iniţiind şi construcţia clădirii instituţiei, astăzi o mândrie a Bălţiului, fiind și director al revistei bălţene „Cuget Moldovenesc”. Un alt Valuță, Vladimir, a fost inginer de aviație, colaborator al Institutului Central de Aerohidrodinamică „N. Jukovski”. Un al doilea Ion Valuţă, frate cu inginerul de aviaţie amintit mai sus, organizator și director al şcolii din s. Donduşeni, unul din primii membri-fondatori ai Asociaţiei Învăţătorilor din jud. Soroca, activist în Societatea „Astra” în 1920-1940, era tatăl celui de-al treilea Ion Valuță, profesorul nostru de la UTM.

Ion Valuță, profesor de matematică la UTM, s-a născut la 29 mai 1930 în com. Donduşeni, plasa Târnova, jud. Soroca, România, azi r.Donduşeni, RM. Absolvent al Institutului Pedagogic din Chişinău, Facultatea Fizică şi Matematică și al doctoranturii Universităţii „M. Lomonosov” din Moscova – în 1963 a susţinut teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice „Congruenţe şi endomorfisme în algebre universale”, sub conducerea renumitului algebrist, prof. A. Kuroş. În 1965 i se conferă titlul de conferenţiar, în 1983 – de profesor universitar.

Acum, de la înălţimea vârstei venerabile pe care o rotunjește, îşi aminteşte cu nostalgie de primii pași în cariera sa didactică. În toamna anului 1949, fiind student în a.III, i s-a propus să suplinească un învăţător. Timp de două luni a predat ore de matematică în cl. a VI-a. A fost un stagiu de pomină. În anii următori, în timpul stagiilor de vară, a predat geometria la secţia cu frecvenţă redusă a Şcolii pedagogice din Bălţi, unde avea grupe de la „A” până la „P”. După absolvirea facultăţii (1951) a fost numit titular la Şcoala pedagogică din Călăraşi. În 1952 a fost transferat la Institutul Pedagogic din Tiraspol, unde a avansat de la postul de asistent până la cel de decan al Facultății de Fizică și Matematică. În 1964 acceptă invitaţia primului rector al Institutului Politehnic din Chişinău, S.Rădăuţan, de a organiza Catedra de Matematică Superioară. Aici s-a implicat în atragerea la studii a tinerilor și formarea unui colectiv de profesori, care a pus bazele instruirii matematice la Politehnica noastră: V.Lunchievici, V.Rojco, I.Pleşcan, P.Osmătescu, P.Ciumac, A.Cosaciova, A.Spinei, M. Coban, cărora li s-au alăturat I. Goriuc şi M. Chiosa – absolvenţi ai Universităţii din Moscova, dar şi ai instituţiilor locale – I.Şcerbaţschi, P.Sclifos, T.Lopuşneac, M.Bulat, L.Bivol (cu doctorantura în cibernetica tehnică), Şt.Odobescu, V.Parasca, V.Drăgan, Mihai şi Maria Izman, actualul şef al catedrei L.Dohotaru.

În perioada 1964-1967, fiind secretar al partkomului, a dat dovadă de capacitatea de a-i ţine la distanţă pe comuniştii agresivi, doritori să intervină în activitatea rectoratului. În primăvara anului 1966, susţinut de rectorul Rădăuţan, a reuşit să-l convingă pe „atotputernicul” Bodiul de a-i atribui Politehnicii un teren de 34 ha pentru campusul Râşcani. Îi revine şi meritul de a fi contribuit la scoaterea din anonimat a IPC pe plan unional: în 1967 IPC este vizitat de primul cosmonaut Iuri Gagarin, iar în 1973 – de doi mari fizicieni sovietici, laureaţi ai Premiului Nobel – N. Basov şi A. Prohorov.

În 1967-1975 și-a manifestat calitățile de organizator în funcția de prorector pentru ştiinţă prin organizarea conferinţelor ştiinţifice inclusiv la nivel unional, editarea monografiilor, revistelor, manualelor în limba română, înființarea Doctoranturii. Este venerat de cei pe care i-a îndrumat să-şi susţină doctoratele, fiind puntea de legătură cu cele mai cunoscute centre universitare din Moscova şi Leningrad. El însuşi a publicat numeroase articole ştiinţifice, metodice, monografii, manuale, între care şi culegerea „Elemente de istorie a matematicii şi matematica în RM” – o superbă istorie a matematicii, devenită carte de căpătâi pentru tinerii studioși.

Legile de atunci şi-au lăsat însă amprenta în biografia sa. După „moda” acelor timpuri, „cei de sus” au declanşat o aprigă luptă cu „naţionalismul”: au eliminat din biblioteci manualele traduse în limba română, au trecut şcolile superioare, cu unele excepţii, la studii în limba rusă, punând în mare dificultate absolvenţii şcolilor moldoveneşti. Intra și Politehnica în acel „plan”. Procuratura a intentat un dosar penal „asupra furtului de bani în secţia de cercetări ştiinţifice a IPC”, de care era responsabil prorectorul I.Valuţă. În pofida presiunilor exercitate, revizorii nu au putut face dovada pretinselor încălcări. Cu toate acestea, epurarea cadrelor naţionale de conducere nu a putut fi evitată. Așa s-a lăsat I.Valuță de prorectorat, dedicându-se profesoratului. S-a manifestat plenar în organizarea procesului de învăţământ, elaborarea programelor analitice, materialelor didactice, predarea cursurilor normative şi speciale; a ţinut prelegeri la Universitatea de Stat din Chișinău, Universitatea Pedagogică din Kuleab, Tadjikistan, filiala Chişinău a Universităţii Moderne Umanistice din Moscova, unde i se conferă titlul de profesor emerit.

Interesele sale ştiinţifice se plasează în teoria algebrei universale (îi aparţine primul exemplu de algebră universală cu congruenţe regulare necomutative), matematica aplicată, metodologia matematicii, teoria informaticii. Conducător ştiinţific a 6 teze de doctor în ştiinţe fizico-matematice. Participă la diverse conferinţe, congrese naționale/internaţionale, redactor al unor culegeri de lucrări la algebră, seria „Matematiceskie issledovania”, membru al colegiilor de redacţie ale revistelor „Foaie matematică”, „Moldova”, CAIM – secţia Educaţie, seminarelor de profil, consiliilor de conferire a gradelor ştiinţifice, al Societăţii Matematicienilor din RM şi al Societăţii Române de Matematică Aplicată şi Industrială, al Comisiei de experţi a Comisiei Superioare de Stat de Atestare.

Are în palmares 150 lucrări publicate, 4 manuale, monografii editate la Moscova, Chişinău, între care: Levye idealy polugruppy endomorfizmov svobodnoi universalynoi alghebry, 1963; Ekonomiceskie rascety po modeleam optimalynogo planirovania, 1970 (coautori I. Blaj, I. Gumovschi); Osnovy teorii universalynyh alghebr, UTM, 1982; Dicţionar explicativ de matematică, Lyceum, 1999 (coautori, I. Lupu, V. Marin); Matematica dlea tehnicumov (coautor G. Diligul), Nauka, Moskva, 1980, cu reeditări; Elemente de istorie a matematicii: M. Cioban, I. Valuţă (coordonatori); Elemente de istorie a matematicii şi matematica în RM, 2006. Decorat cu insigna Eminent al învăţământului public din RSSM (1955), Insigna de Onoare (1967), ordinul Gloria Muncii (2000), titlul onorific Om emerit (2014), 3 medalii.

Prof. Ion Valuţă ne-a dezvăluit şi unele idei ale sale vizavi de actualul sistem de învăţământ, menţionând necesitatea soluţionării stringente a două mari probleme: 1) deschiderea unor şcoli de elită pentru elevii cu deosebite calităţi în asimilarea ştiinţelor; 2) înfiinţarea unor şcoli cu profesori bine pregătiţi, la cotă net superioară peste medie. Astfel am putea pune bazele unei elite intelectual-universale, care să orienteze sistemul spre un progres continuu.

Consideră că situaţia cu notele umflate, cumpărate sau obţinute prin cumetrism, trebuie curmată neapărat. Învăţământul a intrat într-o depresie profundă. Cauzele sunt multiple, inclusiv reminiscenţele învăţământului sovietic. Intransigenţa calităţii va rupe cercul vicios. Însă e puţin să aplicăm intransigenţa doar la examenele de BAC, unde cota promovării a atins cifra serioasă de 50%. Intransigenţa trebuie aplicată în întreg sistemul de învăţământ. Pe parcursul anului în clasele gimnaziale superioare și liceale trebuie să fie prevăzute lucrări de control ministeriale unice, cu evaluări obiective, analize, activități în care pot fi implicați și profesorii universitari.

O stringență este și ridicarea calificării cadrelor pedagogice prin cursuri pedagogice, iar salarizarea să crească substanțial, în funcţie de gradaţiile obţinute. În ceea ce ţine de optimizările ce se produc astăzi în învăţământ, soldate cu lichidarea unor instituții din lipsă de copii, înțelege că acestea sunt o consecință a situației sociale și demografice. Dar aceste optimizări trebuie bine chibzuite și orientate, în primul rând, la ridicarea nivelului procesului de instruire. În opinia sa, în fiecare sat trebuie să existe cel puțin un învățător, un medic și un preot, adică trebuie să existe grădiniţe şi şcoli primare.

Este poziţia sa fermă, pe care şi-a format-o de-a lungul celor 65 de ani de activitate pedagogică.Ion Valuta

Print article Print article Conținutul website-ului utm.md este destinat exclusiv informării publicului larg. Preluarea materialelor se permite în limita a maximum 500 de semne, dar nu mai mult de jumătate din articolul preluat. În aceste condiţii, este obligatorie citarea sursei şi a autorului, iar în cazul portalurilor informaţionale – indicarea linkul ce conduce direct la sursă. Republicarea integrală a conținutului site-ului este interzisă în lipsa unui acord prealabil din partea Universității Tehnice a Moldovei. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați pe pr@adm.utm.md .