Aniversări. prof. dr. ing., DHC Radu Munteanu – septuagenar

Radu MunteanuUn om cu zâmbet larg pe buze, cu vorba domoală şi plină de tâlc, coborâtă parcă din cărţi, pregătit mereu să răspundă solicitărilor, chiar dacă pentru aceasta are de trecut un râu şi o vamă (sau mai multe, în funcţie de caz).

Aşa îl cunoaştem de ani buni pe distinsul profesor clujean, doctorul inginer Radu-Ioan Munteanu, mulţi ani rector al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, un mare prieten al UTM, iar din octombrie 2011 şi Doctor Honoris Causa al Universităţii noastre. În anul curent, în perioada sărbătorilor de Paşti, domnia sa atinge „vârsta certitudinii senine”, prilej cu care îi dorim sănătate şi curaj pentru a sfida Timpul în continuare.

Spune că s-a făcut inginer din întâmplare. Născut la Beiuş, jud. Bihor (20 aprilie 1945), a absolvit Liceul „G. Bariţiu” din Cluj-Napoca. Instituţia se afla gard în gard cu Politehnica. „În clasa mea 22 de colegi au urmat Politehnica şi m-am gândit că ei ştiu mai bine ca mine de ce trebuie să mergem acolo. M-am dus şi eu cu ei.” A „sărit gardul” şi aşa a rămas la Politehnică, ale carei destine le-a condus ulterior ca decan, apoi rector (2004-2012) şi preşedinte de onoare. „E spaţiul meu vital, în care am trăit majoritatea vieţii mele.”

În acest spaţiu a construit o carieră prestigioasă, înscriindu-şi în palmares 292 de lucrări ştiinţifice, 300 de articole de specialitate,18 manuale universitare, 34 de cărţi, 22 brevete de invenţie, 12 certificate de inovaţie, 47 de prototipuri şi 2 echipamente originale omologate şi introduse în fabricaţie, 54 contracte de cercetare ştiinţifică, 18 cursuri universitare, 28 de teze de doctorat în calitate de conducător ştiinţific,participarea la 89 de reuniuni ştiinţifice de prestigiu, membru în 79 de comitete ştiinţifice internaţionale, în 7 societăţi ştiinţifice din ţară şi în 13 din străinătate, editor sau membru în bordul editorial a 11 reviste ştiinţifice naţionale şi a 6 internaţionale, membru titular al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România, din 2013 vicepreşedinte al acesteia, 46 de distincţii şi premii în ţară şi 45 în străinătate, printre care medalii de aur şi argint la diverse Saloane Internaţionale de Invenţii, Medalia „Merites de l’Innovation” în grad de Comandor, Bruxelles.

Se uită cu jind la studenţii de azi, despre care spune că se află la vârsta „minunatelor greşeli”. Şi ca să-i conducă pe drumul erudiţiei pe care el însuşi îl adoră, a optat în cariera sa didactică pentru tehnica socratică: refuzând transmiterea de cunoştinţe în mod mecanic, preferând antrenarea interlocutorului într-o perpetuă interogaţie şi o perfecţionare constantă. Astfel, a făcut din predare o dăruire de cunoştinţe, o dăruire de sine.

De asemenea, a coordonat colective de cercetare cu care a adus medalii de aur de la cele mai importante saloane de inventică din lume: Geneva, Bruxelles, Taipei, Taiwan, Seul, Budapesta, Zagreb, Varşovia, Moscova, Sevastopol… Datorită acestor realizări, Politehnica din Cluj a reuşit să fie printre puţinele entităţi internaţionale care pot să acorde premii la marile competiţii internaţionale de inventică, cum sunt cele de la Bruxelles şi Geneva, considerate clasicele genului în lume. Dar nu s-a mulţumit cu atât, ci a înfiinţat un Salon de inventică chiar la Cluj. Când Complexul Expo Transilvania găzduia un Salon Tehnic Industrial, a realizat un mic colţişor în care 10 expozanţi şi-au etalat lucrările în domeniul materialelor de construcţii, criogenie, telefonie mobile. Era un demers timid, care a crescut pe parcurs. Din 2004 Salonul are numele de PROINVENT, iar în 2008 PROINVENT a devenit o marcă înregistrată a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, cu numărul 100.000.

Regretă că nu poate opri Timpul. „Nu vârsta în sine este importantă, ci câte zile de fericire ai trăit”, spune profesorul inginer-filozof. Şi caută să-şi construiască fericirea din pasiuni. În timpul liber îi place să facă sport. Timp de 15 ani a jucat în echipele de rugby din Cluj. Joacă şi fotbal. A fost primul român care a alergat curse de 100 de kilometri. Se întâmpla în 1973, la Bienne. „Am alergat în continuu 13 ore şi 40 de minute, fără antrenamente, şi sunt mândru de acest fapt”. Îi place şi să pescuiască, însă numai în Deltă: „Merg de câteva ori pe an, cu aceeaşi oameni, de 30 de ani”.

Filosof din fire, spune că „viaţa înseamnă a fi ceea ce suntem capabili să devenim”. Iar segmentul „devenirii” sale, orientat mereu spre noi orizonturi, este un exemplu de admirat şi de urmat.